Arhive pe categorii: Articole

The garden of my soul

Standard

Our soul is like a garden where are planted the most beautiful flowers: Love, Faith, Kindness, Temperance, and Humanity. But if we want to enjoy their beauty, we need to preserve these flowers and take care of them. If we do not do that, the garden will be easily withered and be transformed into a desert, and it will be very difficult to return to life, even if we start to water every day. We need to be careful about what we do and say, and keep our hearts vigilant because from it flows the springs of life. Every time when we are not telling the truth, we let lies to destroy our soul. Acidic rains burn the pure petals of Love. Worms of envy destroy the fragile roots of Humanity. The unbearable cold of desperation kills the fragile flowers of Faith. The terrible storm of anger breaks the soft stems of Goodness. Therefore, one should never let those devastating feelings to be present in the garden of his soul. By doing that, there will always be a clear sky, and the soil will be fertile for new seeds of valuable qualities. The beautiful flowers: Love, Faith, Kindness, Temperance, Humanity will blossom forever. Then the world we live in will seem to be brighter and interesting.

After a cool rain, I am going out to walk through the garden of my soul. I enjoy observing the beauty of colorful flowers and to smell their wonderful fragrance. The wind gently soothes them, and I feel the fresh air, reviving me. I overflow myself by this feeling of pleasure and delight. These beautiful and colorful flowers are many great people that I met on the road of my life. How beautiful is my garden! But one day, walking through my garden I observed that my wonderful flowers are in weeds. Prickly thistles coiled the flowers’ stems. When these weeds appeared in the garden of my soul?   Suddenly I remembered some people that I have not accepted or made me upset sometime. I kept these „weeds” in my garden and I have grown them carefully such long time, fueling them with my feelings of contempt and hatred. How much energy I wasted cultivating these feelings useless!

I will clean up my garden: I will tear all the weeds and I will not nourish more with my negative feelings.  I will forgive all those who where different than I wanted them to be. I will accept them in  the way they are and forgive them from all my heart!

I am happy and free, now my garden is clean and all the flowers are cheerful, colorful and look great!

Anunțuri

Mina sperantei

Standard

Această imagine am primit-o de la o prietenă acum 2 ani în urmă. Ea trebuia să devină fotografia anului încă în 1997, atunci cînd a fost publicată, dar nu a fost aşa. Puteaţi să nu o mai vedeţi, deoarece a fost publicată doar o singură dată în SUA, dar în pofida acestui fapt sunt convinsă că această imagine a înconjurat lumea întreagă devenind celebră. Este vorba de imaginea unui făt nenăscut încă, care avea doar 21 săptămâni. Numele lui este Samuel Alexander Armas şi este operat la coloană de chirurgul Joseph Bruner. Bebeluşul era diagnosticat cu spina bifida, şi nu avea şanse de supraveţuire, dacă nu era extras din burta mamei.
„Că tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lăuda că sunt o făptură aşa de minunată”. (Psalmul 138:13-14)

Mama bebeluşului Samuel lucra ca moaşă în Atlanta şi ştia că doctorul Bruner poate s-o ajute. Fiind medic la centrul de Medicină el efectua astfel de intervenţii chirurgicale la bebeluşii din mediul intrauterin. Pe cale chirurgicală medicul extrage uterul prin cezariană cu bebeluşulul, apoi făcând o incizie operează bebeluşul. În momentul când medicul a terminat operaţia, micuţul Samuel a scos o mânuţă micuţă, care era deja bine dezvoltată şi l-a apucat strâns de mână pe medic. În revista europeană „Time”, a fost abordată noua viziune asupra sarcinii, aducându-se argumente cu privire la adevărul despre dezvoltarea membrelor fătului deja în primele zile după concepere, a fost reflectată şi această operaţie a chirurgului Bruner. El a mărturisit, că momentul când bebeluşul nenăscut încă l-a apucat de deget, a fost cel m ai impresionant in viaţa lui. În acel moment el a înlemnit şi nu a fost în stare să se mişte.
În imagine acest eveniment este redat cu o claritate uimitoare. În text sub imagine erau scrise următoarele: „Mâna micuţă a fetului de 21 de săptămâni Samuel Alexander Armas apărut din uter ca să-l mulţumească pe medic pentru darul
vieţii oferit.

Samuel la vârsta de 7 ani

Familia lui Samuel

Viata fotografului, Michael Clancy, s-a schimbat din acel moment. El era inmărmurit de momentul pe care tocmai il surprinsese. Oare mai pot fi îndoieli că Dumnezeu există?
Samuel s-a născut complect sănătos, iar operaţia a decurs cu success.
“Spina bifida” – o patologie incurabilă a colonului, care poate fi înlăturată complect doar în perioada dezvoltării fătului pe cale chirurgicală.
Surse http://www.foxnews.com/story/0,2933,519181,00.html

Dedicarea noilor Case de Rugăciune

Standard

Luna noiembrie pentru crestinii din ţară şi pentru Misiunea Biblică a fost marcată prin dedicarea a trei Case de Rugăciune, construite pe parcursul acestui an în s. Baurci Moldoveni r-nul Cagul, Hâjdieni r-nul Glodeni şi Step Socii, r-nul Orhei.

Ştim cu toţii că biserica nu este o clădire făcută de mâni de om, şi nici o denominaţie anumită. Aşa cum arată Biblia, Biserica este Trupul lui Cristos, adică compusă din toţi acei, care şi-au pus credinţa în Isus ca Mântuitor personal (Ioan 3:16, Corinteni 12:13). Ea este la fel descrisă ca poporul lui Dumnezeu, mireasa lui Cristos – adică ea este o clădire spirituală şi un Templu a lui Dumnezeu. Dar scopul acestor edificii construite este ca creştinii să se adune împreună pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. Dumnezeu este în căutarea adevăraţilor închinători şi deaceea noi, creştinii, care ne-am pus credinţa în Isus Cristos ca Mântuitor personal ascultăm de poruncile lui Dumnezeu aducându-I prin aceasta slavă şi glorie lui Dumnezeu. Construirea acestor locaşuri mai are ca scop evanghelizarea lumii, vestindu-L pe marele Salvator al Omenirii Isus Cristos. Dumnezeu vrea să mântuiască pe oameni şi deaceia El ne oferă o vreme de har ca să ducem mesajul acesta în lume. Aici noi ne încurajăm, şi ne sprijinim, şi ne întărim unii pe alţii. La fel noi avem o datorie faţă de membrii bisericii noastre, apoi faţă de comunitatea în care trăim, apoi faţă de întreaga lume. Participarea în uşurarea poverilor celor pâcâtoşi, năpăstuiţi de soartă, a celor în căutare de sfat, de sprijin spiritual şi material a fost şi este un scop continuu al bisericii.
Deci inaugurarea bisericilor are scopuri măreţe şi importante, iar deschiderea lor este întotdeauna o mare bucurie pentru copiii lui Dumnezeu, deaceea aceste sărbători au fost marcate prin multe cântece de laudă la adresa lui Dumnezeu, meditaţii şi mesaje spirituale şi vor rămânea ca o zi istorică pentru aceste biserici.
Ţara noastră are nevoie de aceste locaşuri Sfinte, ea are nevoie de Dumnezeu şi de Salvarea pe care doar El o oferă.
Tatiana Golic

Deschiderea Bisericii Creştine Evanghelice Baptiste în Sărata Nouă

Standard

Duminică, 24 octombrie am avut ocazia să fim martorii unui  eveniment  minunat – deschiderea unei noi Biserici Creştine  Evanghelice Baptiste în Sărata Nouă, raionul Falesti şi acest lucru a fost posibil de realizat datorită efortului  depus  cot la cot cu frăţietatea din ţara noastră şi cei de peste hotare. Este încă o dovadă a dorinţei noastre de evanghelizare şi de vestire a Cuvântului lui Dumnezeu, de împlinire a poruncii data de Domnul nostru Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile”. Fiind doar la un pas de tronul Tatălui Său, el a însărcinat ucenicii săi de a lucra. Mereu şi mereu au fost repetate aceste cuvinte pentru ca ucenicii să poată prinde înţelesul lor căci ei aveau să fie conlucrători cu Răscumpărăturul în lucrarea de mântuire a lumii.

În cadrul oficierii locaşului de închinare au fost multe mesaje despre însemnătatea acestei porunci date de Domnul nostru Isus Cristos – de a vesti Evanghelia tuturor oamenilor şi de a duce acest mesaj până la capătul pământului. Au răsunat mesaje de mulţumire celor, care au ajutat la realizarea acestui proiect de înălţare a Casei de Rugăciune. Deseori, – au menţionat fraţii, vizitând construcţia, vedeau cum credincioşii munceau din zori până seara, unii din ei ţinând bebeluşul  pe un braţ, iar cu celelalt făceau lucrări de finisare a pereţilor.  Este minunat cum Dumnezeu schimbă gândirea omului, făcând o fiinţă nouă din omul cel vechi. Căci cel, care mai ieri era cunoscut in sat ca un om plin de vicii, fiind întâlnit pe la cârciume, era considerat un tată  şi un soţ, care nu putea fi un bun exemplu pentru cei din jur, astăzi este un om nou transformat prin puterea divină a Duhului Sfânt uimind pe săteni, căci cărările lui astăzi s-au schimbat de la cărciume ducând spre biserică, iar copiii sunt veseli şi sătui. Câteva decenii în urmă în acest sat nu era încă nici o persoană cucerită de  Cuvântul Evangheliei – cuvânt dătător de  viaţă nouă şi viitor luminos, iar astăzi tot mai mulţi oameni  îşi aţintesc privirea spre Dumnezeul cel viu –  Isus Cristos.

Oaspetele  din Germania Pavel Hagelgans, un ucenic al Domnului plin de râvnă pentru lucrarea Lui,  a vorbit despre importanţa de evanghelizare activă a sătenilor, de a-L cunoaşte pe Mântuitorul ca Salvator personal în viaţa lor. – Ieri, –  a menţionat el, a văzut o grupă de tineri în sat şi cât de mult ar fi dorit să-i vadă astăzi în locaşul Domnului, dar ei nu sunt aici cu noi la închinare. Deci, ogorul  Domnului are nevoie de lucrători activi, care trebuie să se implice în lucrarea de bunavestire a Cuvântului.  Cât de important este ca biserica să crească tineri evanghelişti care să  lucreze  nu numai în satul natal, dar şi peste hotarele ţării, acolo unde astăzi este prigoană şi unde Domnul Isus nu are loc încă, – şi-a continuat gândul fratele Pavel. El a terminat mesajul său cu următoarele versete  încurajatoare din 1 Tesaloniceni 5 „Dumnezeul păcii să vă sfinţească el însuşi pe deplin şi duhul vostru, şi sufletul vostru, şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos. Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta”. Ascultând mesajele minunate ale fraţilor am fost răpită de gânduri acum 30 de ani în urmă, când părinţii mei l-au acceptat pe Isus Cristos ca Domn şi Salvator  în viaţa lor. Fiind primii creştini evanghelici din sat, tatăl meu era deseori chemat la Sovietul Sătesc unde era avertizat şi amendat din cauza adunărilor creştine care se petreceau în casa noastră, deoarece pe timpul regimului comunist nu erau locaşuri de închinare, iar creştinii de atunci puteau să se închine Domnului prin păduri, şi în cel mai bun caz pe ascuns în case. – Acum, Domnul a adus un timp de libertate şi fie ca această libertate să o folosim pentru salvarea sufletelor şi pentru maturizarea noastră în credinţă, – a fost următorul mesaj din această zi. – Să nu aşteptăm când vom fi siliţi să facem aceasta din cauza prigoanelor şi persecuţiilor, să facem dar din dragostea pe care o avem faţă de Salvatorul nostru împlinid porunca Lui, – a continuat fratele în mesajul său. „Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor! Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu! Pînă şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rîndunica un cuib unde îşi pune puii… Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea”. Psalmul 80 a fost încă  un mesaj adus în acestă dimineaţă pentru încurajarea noastră. – Şi Domnul să ne ajute să nu uităm aceasta şi să ne imlicăm în lucrarea noastră de evanghelizare, , ca nu numai păsările să-şi facă cuib la streaşina ea, adăpostindu-se pe timp de ploaie, dar locuitorii satului, chinuiţi de patimi şi fără cunoştinţă de Dumnezeu să găsească refugiu şi loc de salvare pentru sufletele lor în acest locaş.

Episcopul Ion Miron, conducătorul Uniunii Bisericilor Baptiste, a venit cu un cuvânt de profundă recunoştinţă, închinat tuturor celor, care s-au jertfit la construirea acestei Case de Rugăciune,  şi a adus pe mâni de rugăciuni acest locaş dedicându-l Domnului şi cerând binecuvântarea Lui peste el. Şi bucuria a fost deplină în această  zi, căci în casa Domnului au găsit refugiu şi adăpost acceptându-l pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor primele trei suflete. Domnul să-i ajute să crească şi să se întărească în credinţă fiind exemplu pentru cei din jur, iar noi toţi cei, care am gustat de mult timp din dragostea lui Dumnezeu, să mergem cu Domnul Isus mai departe, ducând  Vestea Bună tuturor oamenilor şi să nu obosim, căci Cel ce ne-a chemat este credincios promisiunilor Sale.


Reporter: Tatiana Golic.